poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Life is life
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-01-13 | |
Spuneți-mi
Mi-am recuperat cu bine ghetuțele bej Mi-a spus mama că la magazin se găsesc ființe, în loc de smântână Din părul tău mai curge smântână, ești tot alb și ești un laș, părul tău încâlcit Mă atinge Frumoase sunt căile doamnelor, chipul meu radia mai mereu ca un Mall alb Pantaloni de blugi sau pantaloni negri, cu dungă, peste picioarele bej Ghetele perfecte, Străpunse de farduri, din care am ieșit cu nasul pe-afară Încerc să am grijă de mine Da, mamă, isprăvile vieții le face o femeie, ea singură, o femeie este un bărbat Care știe de toate, dar ce parfum folosești, nu am nevoie de nimeni Se plimbă Piticul... Laura nu poate, ea este numai un copil Cine a avut ceva cu Laura Palmer și unde este piticul, perdeaua cea roșie de mătase Care foșnește... Am râs, fusese parcă o glumă nereușită, apoi m-am desprins de ea... Am pornit-o, ușor, prin ploaia cu picături scurte mi-am schimbat, în tonuri, culoarea părului Îți stă bine în blond, ești numai un înger blond plictisit Lacrimi nu mai ai, pentru tonomatul acesta care se reîntoarce, în van și ratat Unde îți sunt lacrimile, le-ai dosit, Ce ai făcut, îmi place tot părul tău și șuvițele acestea arămii, sunt ca o bucățică de cozonac viu Îmi țin speranțele, în sân, Învățătoareo, ești făcută din os, Sau, mai bine, pescuiește-mă, la vedere, căci nu îmi trebuie, astăzi, bucata de fier În casă, strălucesc gardurile tatei, de fier. Iar luna se ridică exact la mijlocul cerului, luna este o casă golită. Mamă, Ai grijă de tine... O femeie frumoasă stă numai pe picioarele ei Mă clatin, Mă păzește, iar eu din mine mă fac cort de viață care nu mai vorbește Ci are de grijă de sine, îmi marea transformare. Ce transformare amară, În ogradă, nu se vinde nu se cumpără, poate chiar câinele meu se reîntoarce Cumpără-ți două flacoane de ulei pentru păr, iar eu o să îți dau scorțișoară și lapte Ești, și tu, o statuie, așa cum sunt eu, Pentru că știi cum se ține o casă, Pe timpul nopții, O lumină rămâne aprinsă, pentru ziua de fier, cea de mâine Și pentru ziua cea mai obișnuită, taică-tău îți amestecă fierul cu lapte Să bei... Pe ghete, zâmbesc, dar scrie o literă brawniană exact numai pentru indiferență ”Tata nu te lasă, în locuințe”, un alfa ciudat, bombat, Îmi schimb singură luminile timberwolf Pergamentele și viețile sunt bune numai dacă sunt noi, altfel nu... * De unde ai venit, de la sat, Am învățat cum se fierb toate oalele Teracota este foarte curată, Laptele dă pe afară și miroase a cozonaci copți, Pisicile zac, Respir, sunt o fată nouă și foarte curată, pentru că nu m-ai atins Ai cârpit și ai cusut și perdelele, apoi ai dat prea repede un semn de plecare... Îmi pare că de pe teracotă a căzut o pisică, Cine e? Eu sunt? Mă schimb? Dar, merg înainte, mă străduiesc să dezvelesc portretele femeii și sunt latențele Ca un fel de Iris, care se urcă pe munți și apoi recoboară Miros, de pisică începătoare, care abia simte și se umple din nou, de fum... Du-te naibii, nu vreau să mă chemi, cine ești, Îmi mângâi galbenul părului și părul e moale numai că l-ai atins dumneata, Este prea cald, la tine, în casă, iar eu am doi kilometri de parcurs, atât merge, pe zi, o lată îndepărtare și pisicile merg Ține, din prea lata mătase, urmărește, poate, și drumurile de fier, Căci tata are în păr fier amestecat cu dragoste, Am munți și indiferență și munca îmi produce un fel de extaz foarte individual Munca este totul, buturuga pe care stau Așteptându-te... Aceasta să îmi fie odihnirea. Sunt blondă, numai blondă, și îmi stă bine cu părul lung, răspunzător pentru tine Sunt nouă? Mă afund în această tinerețe, o beau Sunt blondă. Sunt blondă, spadele mele îmi răspund de pecetea încrezută Sunt un suflet de apă, zic, lăsați-mă în pace Spune-mi, frumusețea mea te doare, ci doar se răscumpără cu un plânset mut de apă neîndurătoare Uită-mă, acolo, în unt, îți dau, cu el, peste spate Indiferența este un fel de armură, mi-am luat ulei pentru păr Untul este al tău În scăldătoare, mi-am uns trupul, șarpele este în spatele caloriferului, cineva îl scoate cu o mătură O femeie de la curățenie, dar în scăldătoare este multă liniște, Nu ai mai văzut șerpi, se uită la tine! Un câine mă cheamă din iarbă, e mic, negru, are urdori verzi Și îmi cere să îl salvez Eu salvez totul Cu mila aceasta îmi pătez toate hainele de la Mall, de la Mall, dar mai ales pe tine Singuraticul meu... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate