O, mamă, ger mi-e-n piele pân la oase
Pe-afară-n naufragiu de o clipă
O geană-n lacrimă pe-obraz îmi țipă
Și iarna mult a vârsta ta miroase.

Tu stai la foc la geam privind tulipă
Ca de cleștar și-n liniști numeroase
Plăpându-ți braț cojocul meu îl coase
Și în secunde veacuri se-nfiripă.

În a mea viață sunt mai către toamnă
Mi-e dor de la furat de ghiocei,
Când țâța ta la verde mă îndeamnă.

Da-s doar memorii, clește-n anii cei
În care vremea se așază, doamnă
A trecerii, în cruntul obicei.