Numele meu este lumină
Vin din alte anotimpuri
Unde există brazi care poartă pe ramuri îngeri
Cerul e violet și cade zăpada
De parcă ar fi confetti
Pământul e amorțit
Plin de pânze de păianjen
Păianjenii umblă liberi, fără lesă
Uneori dealurile se scutură de omătul vechi
Casele sunt păzite de inorogi
Bunicii țes gheme din cuvinte

Flori de gențiană îmi încălzesc tâmplele
Lumea asta e strâmbă și plină de zei demenți
Câte un tsunami trece pe țărm în fiecare zi
Orele frământă secunde triste
Mă împiedic mereu de câte o cochilie de melc
Fagurii de miere au gust de pelin
De ce încă sunt îndrăgostită de albastrul cerului?

Mă urc în turnul din Pisa
Căutând fantoma rătăcită în fotografii alb-negru.