natura îmi vorbește în graiul românesc,
iarna a îmbrăcat-o cu ie de zăpadă,
izvoare mă învață mândru să doinesc,
să curgă frenezia precum o cascadă.

vântul îmi spune povești la fereastră,
poartă pe aripi magia libertății,
gândul meu zboară ca pasărea măiastră,
îi trasează lumii calea prosperității.

soarele se oglindește în fântâna albastră,
demiurgul sporește binele umanității,
mă consolează în soarta de sihastră,
instaurează zilnic legile dreptății.

ghiocei temerari răsar din zăpadă,
vestesc primăvara fără de tăgadă.