sunt la paradă în carul alegoric,
cu multe zâmbete arunc în spectatori,
mă supun timpului deplin, categoric,
îi las trecutului anii tulburători.

eu nu dețin bagheta fermecată,
dar din tot ce am un rai am făcut,
iubire răspândesc în lumea încercată,
necazuri, frustrări rămân în trecut.

judecăți de valoare cu simțul măsurii,
emit cu credință și înțelepciune,
nu am să mă las cuprinsă de furii,
liniște, echilibru găsesc în rugăciune.

acum trăiesc plenar freamătul pădurii,
cu lacrimi stropesc a vieții uscăciune.