din cînd în cînd îți aprinzi o țigară, iei o gură de votcă și te întrebi
ce e munca, e viață, sau viața e muncă
ai cărat doișpe ore mîncare pe cîțiva lei, ai stat în frig,
ai urcat scări la patru fără lift
te întorci dimineața la cinci și numele tău o anagramă a nervilor
ai satisfăcut și azi pofta de mîncare, de viață a curvelor

fumezi mult de nervi, miroși a tutun ca a dragoste, e o pacoste
cu tine însuți, probabil lor nu le place asta, asta-i năpasta
ignori faptul că ai gută, că te doare piciorul,
faci fericit din oră în oră poporul înfometat
nimeni nu știe că duci geanta de livrări pizza sau șaorma
cum duce ranița un soldat

te bucuri, te bucuri cînd unul din zece îți dă cinci lei șpagă
cei care nu dau rîd de tine, se vede în sclipirea ochilor tăi
că vrei, că ți-e foame și vrei și vrei și vrei și vrei
lumea moare de foame dar nu pentru că n-are bani
sau n-are de unde, lumea suferă că vrea dorințele îndeplinite acum
să vină totul înaintea dorinței

acum, acum, acum
acum, acum, acum

n-am dus flori și n-am dus dragoste la adresă
iubita locuiește mai mult la masă, în apartament sau în stomac
inima e superbă, are silicoane și ea, nu că țîțele n-ar avea
căldură în mașină nu am, ducpachetelafomiști care n-au silabe
viața mea e muncă, viața mea nu o interjecție-ntre labe

acum, acum, acum
acum, acum, acum

iubitule îmi iei și mie creveți, te rog, mă urc pe pereți de poftă
plecăm și noi undeva, mă duci la plajă sau la cumpărături
hai că mă iubești și relația noastră-i amorfă
a, nu știu ce voiam să spun spunea cineva pe net
ce, ce spui, ce spui, nu ți-e rușine, nu ți-am futut banii, nu-s o boarfă

nu acum, acum, acum
nu acum, acum, acum

să mă privești goală, să-mi vezi cum strălucește privirea, lindicul
să dai ca prin coca, fraiere, treci la muncă, o femeie ca mine nu stă în pat
tu produci bani, eu senzație pentru tine
nu mai e nimeni ca mine
nimeni ca mine

nimeni ca mine

nimeni