freamătă crengile plopului la fereastră,
de dorul frunzelor întoarse-n asfințit,
pe masă suspină garoafele în glastră,
văzând că te aștept dar n-ai venit.

aș vrea să dorm în vis să pătrund,
dar dorul mă aprinde dintr-odată,
viscolul afară sălbatic și imund,
răscolește dragostea mea nepătată.

dilemele se zbat în ochiul drept,
te-am pierdut, oare cu ce am greșit?
eu și în noaptea asta te aștept,
iubirea pentru tine nu s-a sfârșit.

rafale de ninsoare iar se întețesc,
trimit în haos plânsul greu, sufletesc.