vin sărbătorile
un nasture se joacă de-a trenul
un capăt de linie se joacă de-a inima
iar eu, ca să nu se prindă nimeni că plâng
mă prefac în cocor
unul fudul și cu aripi împrumutând zborului cealaltă depărtare

deodată nasturele se rupe iar trenul acela deraiază
deraiază într-o nuntă de semne

vai -vai, vai....
tot ce-a rămas e doar câmpia aceasta
printre ruinele unei idei despre iubire

vin sărbătorile
( parcă am mai spus...în fine!)
aștept un premiu literar

un premiu important cu care să mă dau mare printre ai mei
acolo la pitești ...si la tine la serviciu, în zalău
orașul unei metafore unde domnul poet daniel săuca
m-a primit ca pe un erou
ca pe un ecou ca pe un erou
unul care a salvat de la viață iepuri târzii

știi
eu sunt de partea celor care schimbă macazul de fiecare dată
atunci...
atunci când moartea se întoarce acasă cu mâinile goale

cine nu e gata
repede să se uite printre uluci că vine răsăritul

cine nu e gata să nu plângă

cine nu e gata
să nu creadă că iubirea este cum ești tu
corina știrb fostă cooper

cine nu e gata mai bine să meargă la doctor
să se predea
cu buric cu tot

să se predea cu icoană cu tot

cine nu e gata mai bine să nu știe când s-a născut

DOMNUL numără păsări

unui nasture i se cântă cu ață cu tot ,tricolorul!
i se dă la pachet borangic e scuipat de deochi
scuipat de deochi și pus pe fugă


pe scara vagonului de la a doua
fluturând o batistă
toată dragostea noastră


(23 decembrie 2024 zalău - acasă)