iarnă, mai lasă loc pentru o crizantemă,
pentru o poezie cu fundă roz,
pentru melodia care usucă lacrimile
mai lasă loc oglinzilor să reflecte noul an al iubirii.

acoperă iarnă cu ninsori marele labirint
în care m-aș putea pierde,
acum când copii colindă cu steaua.

inima ca o bătaie de clopot mă trezește
să-mi spun rugăciunea de dimineață,
să mă privesc în oglindă, să-mi regăsesc
calea de întoarcere la iluminare.

mi-am învăluit durerea și tristețea
cu muzica stelelor plutind pe arcuș,
nu-mi mai las dorurile să plângă,
să ajungă să mă doară de moarte.