de ceva vreme
iarna este tot mai agresivă
în ceea ce privește
ambițiile sale expansioniste
de curând, mi-a cucerit
pădurile obrajilor zâmbitori
mi-a atins tâmplele
scopul ei cel mare
este inima mea
capitala tuturor sentimentelor

știu că am nevoie de timp
știu că am nevoie de aliați
știu că trebuie să salvez
măcar o parte din mine

încerc să negociez cu iarna
chiar în mijlocul ninsorilor sale abundente
o rog să-mi lase în viață câteva amintiri
să poată trece nevătămate
printr-un culoar special
spre sufletul cald
al cititorilor mei

iarna promite
dar nu se ține niciodată de cuvânt
ninsorile ei abundente
nu se opresc

amintirile mele refuză să moară
își sapă tunele prin zăpadă
înaintează târâș spre destinația lor salvatoare
calculând distanța rămasă
așa cum soldații calculează AMR-ul
ajung într-un final în locul
în care ar fi trebuit să fie
totul verde

dar, vai, pretutindeni e iarnă
pretutindeni sunt oameni de zăpadă
cu fețele triste
nu-mi rămâne decât să visez
un loc pe care iarna
să nu-l poată atinge
un loc în care să alerg
după dragostea mea
prin lanul galben de lucernă
un loc în care să existe doar
zâmbete, săruturi și îmbrățișări
un loc în care să nu mai existe niciodată
amintiri ucise de zăpezile
abundente ale iernii