Ți-amintești cum era pe atunci?
Ca doi copii, ne plimbam prin lunci.
Eram nespus de îndrăgostit de tine,
Dar, ca și acum, fugeai de mine.

Hai, spune-mi câte știi despre iubire,
Te rog, rămâi, să nu fugi de mine.
Nu mai pot să țin tot sub control,
Simt că o să mor de-al tău dor.

Ia-mă de mână și haide cu mine,
Eu nu-ți vreau răul, îți vreau doar bine.
Privește câte stele sunt pe cer,
Le-am numărat; ca tine nu-s, sincer.

Spune-mi unde te duci și când o să vii,
Ca să mă rog pentru un cer senin,
Să-mi bată raza ta ușor în geam.
Te rog, nu cădea, ești tot ce am.

Te-am găsit și nu vreau să te pierd,
Te căutam, te număram pe cer.
Ești cea mai luminoasă stea de sus,
Iar printre femei, ca tine nu-s.

Eu nu mai am puterea să te-aștept,
Se stinge focul ce-mi arde în piept.
Aș vrea să mă trezesc din acest vis,
Însă nu dorm, am ochii larg deschiși.

Poate-mi e teamă să plec de tot,
M-am fript destul, nu vreau să mai regret.
Să dau foc la poduri, să nu te-aștept,
Să înec tot ce-mi arde în piept.

Mi-e dor de-al nostru viitor,
Un film alb-negru ce-l vreau în culori.
Câte trofee mi s-au propus...
Dar nu le vreau, căci ca tine nu-s.

ÃŽn lumea asta sunt multe femei,
Ce, cu privirea, aprind scântei.
Și dau viață la tot ce e distrus,
Dar nici printre ele, ca tine nu-s