eu m-aș rade pe creier să pun zîmbetul tău pe pîine
mi-aș continua linia vieții cu cea din palma ta
să nu mă mai întrebi te cunosc de undeva?
nu cumva ești tu acela?

apoi ne-am făcut un leagăn legat cu liane de stele
nu ne mai păsa de belele, eram noi amîndoi
ca o icoană cu două fețe întrupate într-una, întruna
plouă afară, și plouă și plouă și iubirea trece prin noi
ca o iarnă prinsă între griji și nevoi

acum primăvara e-n puța lu tac-su și încă nu geme
noi stăm cuminți de parcă am face teme
tu crești marijuana și o vinzi într-un joc
în care pare că eu n-am niciodată noroc

plouă afară, plouă cu lacrimi de cîine
eu m-aș rade pe creier să orbesc cu sînii tăi mîine
aș vrea să mor în linia vieții din palma ta
sau aș vrea să facem dragoste în toate fazele lunii
să ne iubim în toate etapele furtunii

plouă afară, plouă cu lacrimi de cîine
eu te iubesc dar ieri a fost mîine, dacă aprind o țigară azi
suflu, suflu spre icoana de ieri
ce să mai crezi, ce să iubești, ce să speri

plouă afară, plouă cu lacrimi de cîine
ce n-a fost ieri, nu-i nici azi, nu-i nici mîine