să ne apropiem, iubito
de salcia plângătoare
să admirăm unduirea, îmbrățișarea,
sărutul frunzei cu valul
și nașterea clipocirii

să ne apropiem ca de o biserică verde
cu trupurile noastre aprinse
precum lumânările
pentru pomenirea celor ce sunt
și a celor trecuți de vămile cerului

să sfidăm legile violente ale timpului
răpăitul ploii, al grindinei, al secundelor
ce trec prin vesta antiglonț a visării

să ne apropiem ca două mierle
de multdoritul ram
pentru săvârșirea cuibului, înălțarea cântecului
și îmblânzirea nimicului

să nu mai existe nicio dimineață
fără răsăritul privirilor noastre
făra apusul atingerii
pe colinele întrepătrunderii

să readucem la viață posibilul
să facă sufletul nostru
respirație gură la gură
cu amintirile

să ne lăsăm amprentele bucuriei
pe copertele clipei

7 decembrie 2024