Uită-te cum mă frământ,
Când mă privești în ochi!

Uită-te, pentru că privești,
În orizontul unde nu te văd,
Ci în formele unde unduiesc
În minte ca-într-un izvor
Răsărit din orizontul
Cuvântului surd
Golit în orb!

O taină care se desfășoară
Pogorându-se-în carne
Algoritmic filtrată
Și orchestrată.

Din ochii în care mi te uit
Cu privirea ta în vederea mea
Am descoperit amplificarea care
Te adaugă orizontului unde cresc
Întuneric rădăcinii și ramuri
Care își întind lumina
Înflorită din soare.

Privire ce îmbumbă
Frământărilor împlinite
În prinderea degetelor ce
Sting flacăra dumnezeiască
Unde, ca într-o rană,
Ard înseninările.