La gura sobei focul curge-n lemne
Ce încă ţin memorii de pădure
Poveştile moşneagului să-ndure
Şi la căldură-n frig să se îndemne.

Trosnesc stând feliate de secure
Pitindu-se în ale iernii semne
Åži rozele la geam de-argint sunt demne
O feerie-n noapte să procure.

Bătrânul spune despre Feţi-Frumoşii
Şi basmu-alunecă pe limba lui
Din miez nocturn şi până-n imn cocoşii.

Eu din podele rugăciunea sui
Pe-afară vânt mai poartă frunze roşii,
Sunt zmeul din şoptirea nimănui.