vântul spune:
azi, eu voi fi
purtătorul rugăciunilor voastre
îngerul lăsat de nori pe pământ!

iarba își scutură haina de lacrimi
cu gândul la verdele veșnic
frunzele exersează
piruetele viitorului dans printre stele
umbra își îndepărtează
piatra de pe inimă
și se pregătește de marele zbor

numai omul
cu ochii săi ca două oglinzi
trădate de chipuri grăbite
cu ochii săi ca două planete
golite de oceanele pline de viață
se închide în sine
sub crusta amintirilor sale
sub crusta viselor neîmplinite

refuză să privească departe
spre palma însângerată a cerului
în care s-a înfipt existența