când e tenebră gândul e să doarmă
stropit de norul tău din Coasa-ţi, doamnă
visează cale-n nopţi hălăduindă
pe când tu îţi acoperi creştetu-n oglindă.

mai am din viaţă fir de aţă
pân la veciei dimineaţă
pân tu mi te vei zăvorî în clipă
să fiu un prunc ce în vecie ţipă.

sunt trăitor, ţes Ariadnei firul
şi-n somn nu-mi tălmăcesc delirul
în haina nopţii vieţii, adormită
în care sapă vise o termită.