poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-11-12 | |
Zgribulit, intru în odaia mea, după o risipire prin parc,
Încă mai simt sub pașii mei frunzele arămii și zbârcite Gândurile avute s-au destrămat în aerul rece al vremii, Și mă întorc mai înfrigurat în căldura respirației mele. Îmi zic: toamna e un spațiu strâmt, închis în sine, Un vacuum de frunze purtate aiurea de vânt, Iar anotimpul, ah, anotimpul devine tot mai glacial În așteptarea unei tăceri înghețate și lungi... Beau un ceai, fredonând un cântec despre vară E atât de departe zefirul ce-mi mângâia fața... Cântecul meu se frânge la gândul unui junghi dinainte știut Că frigul îmi va amorți toate visurile. Ma voi camufla sub un zâmbet de ger, Și îmi voi ascunde sufletul sub nămeți, Voi hiberna astfel până la primăvară, Sau până ce te voi întâlni pe tine să-mi aduci din nou Vara în priviri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate