poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-11-02 | |
Mi-e dor de tine în câtimea timpului rămas pentru numărat
Ca și cum mâine nu ar mai fi, și o spaimă imensă mi s-a coborât până în piept În Centrul orașului, orologiul s-a uitat înspre ciori Și nu a mai bătut E paradoxal acel parc și înfricoșător, Nu am cui să îi explic sau să îi spun nimic Tăcerea fricii că nu mă ai apare și mâine, chiar de Crăciun Mi-e frică de nu mai pot, că nu ne împăcăm Nici peste doi ani Cum ar fi să îți spun că pot să îți nasc copiii Și că nu mi-e mai frică de noi În loc de oase am terenuri de fotbal și jucătorii sunt globulele albe și roșii Dau în mine cu respingere și cu mălai Ca un fel de lună, de mâine, de ieri, Cu patine, Care se plimba mai ieri dinspre iad înspre rai Doar stelele au ieșit din noapte afară până acum. E un fel de potecă albă, pe ea este zăpadă și iepurașul cu puf s-a împiedicat Nu-i nimic Mi-e milă de aceste indencențe pe care nu mi le mai recunosc. Și totuși aici Tu ești constanta mea Planck Te iubesc atât de mult și atât de liniar, niciodată bulversant Ca un fel de cetină pe care mi-ai pus-o în piept și mă zgârie. Sunt supărată și zgâriată etern, tristețea mea înconjoară Oradea Te aștept printre gări, între două gări sunt eu smucită și strâmtorată, placidă când te aștept. (Pentru Cristina L., cu prietenie)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate