zâmbetul senzual, uneori mai presus de cuvinte,
cu lumina pe chip generând emoții versatile,
mă seduce precum energia unei raze care m-a atins,
precum poezia imprevizibilă netemperată,
precum cântecul care îmi hrănește mândria de a fi.

poezia a fost întotdeauna cu mine,
mi-a deschis orizonturi cu nimburi nuanțate de curcubeie.

după perdele de ploi strălucinde mi-am ascuns timiditatea,
am acum curajul de a fi o sugestie pentru viitorul poeziei, de a fi cuvântul pătrunzător în tăcerea somnoroasă a pietrelor.
acum este vremea ca poezia să câștige
trofeele luminii stelare pentru ca întunericul
să simtă emoțiile versatile formatoare.