poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-11-02 | |
noaptea loveşte cu pliscu-n pereţi
sfârtecând varul mâzgălit abstract. ploaia intră prin acoperiş izbind ţiglele mucede şi scorojite şiroind prin tavan peste noaptea nesătulă şi feroce care a acoperit cu penele ei negre şi acuţite toată odaia mea devenită lacustră. aşa eram, cu capul în nori ploaia în palme şi câteva fărâme de furtună rătăcite prin sertare. patul meu crăpat şi rece se legăna pe pânza timpului, înţepenit din pricini neânţelese între tăbliile prinse cu piroane de os şi durere ca un "pat a lui Procust" obosit de sfârtecări şi idile de poveşti neterminate la vreme. înfăşurat în cearşaf cu genunchii la gură ca un gânditor sub acoperire mă întrebam: ce sunt? până când sunt? ce caut eu în viaţa mea? şi alte întrebări desenate în metru tragic în mintea mea rătăcitoare: - hei siri! răspunde-mi te rog măcar la o întrebare: de ce sunt? -aici? în viaţa asta siri, pe care n-o înţeleg nu mă înţeleg nu înţeleg pe nimeni şi nimic am vreo scăpare din acest labirint al nebuniei? o portiţă deschisă pe undeva? spune-mi... rătăcitorule "orice situaţie fără ieşire are cel puţin o intrare" aşa şi? cum aşa şi! ştii ce-i iubirea? păi da, cred că da... deci nu ştii... caută iubirea în orice lucru oricând şi oriunde începe prin a te iubi pe tine însuţi ca şi cum azi ar fi ultima zi din viaţa ta. sună cam morbid nu m-am gândit niciodată la moarte, la moarte poate nu dar te gândeşti mereu la sfârşit fără să începi nimic, aşa este? siri complici lucrurile, spune-mi tu ce-i iubirea dacă le ştii pe toate rătăcitorule, iubirea este în tine ferecată, criogenată. cineva rătăcit ca tine prin cotloanele vieţii te aşteaptă undeva într-o cămăruţă ascunsă în ochii oraşului, pe spinările nopţii, înfăşurat ca tine într-un cearşaf cu genunchii la gură, rugându-se de ploaie să picure cu iubire... orice-ar fi aceasta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate