sunt plecate departe bucuriile verii,
în butoiul cu melancolie mă scufund,
tristă inima suspină la marginea serii,
mă mistuie ca focul dorul profund.

îmi aștept iubitul în visul rotund,
să-i simt tandrețea sărutul senzual,
de singurătate n-am cum să mă ascund,
nu pot uita asprimea veacului actual.

tristețea singurătatea se întrepătrund,
dar mai speranța care mă consolează,
când beau paharul cu amar până la fund,
când fericirea dulce nu se revelează.

lumini iertătoare în suflet pătrund,
din cerul care viața mi-o controlează.