Soarele se juca cu razele lui
Ca puiul de pisic cu propria coadă.

Se rostogolea peste cer și apoi
Privea atent la mișcările
Umbrei ce-l urmăreau
Dinapoi de căpătâi.

Picurii ploii lovind în fereastră
Îl făcură să uite de joc.

Urcă pe marginea lumii
Ca atunci când întâi
Începuse să vadă.

De jur împrejur distanțele
Neschimbate i se împleteau.

Formele golurilor aproape dormeau.

În inimă însă îi rodea un șoarece
Ca o coadă care i se zvârcolea.