sunt învinsă de tine
ca de o armată
descărcând armele în
sufletul meu
ciuruit ca o sită
prin care curge iubirea
purificată de țipete
îmi vine să urlu
să țopăi să plâng
de prea multă iubire
cu inima grea
ca o stâncă smulsă
și aruncată între stele
lovind lumina cu colțul
până o taie
sângele curge peste
chipul nopții
îmi adun glasul
din pumnii întunericului
mă prăbușesc printre
frunzele care se zbat
în agonie
tremur și eu
cuprinsă de frig
și te aștept să
mă iei în brațe
să mă arunci în
inima ta să mă fac
una cu tine.