multe drumuri mi s-au deschis
care m-au dus la zidul plângerii,
multe ploi mi-au hrănit rădăcinile,
multe curcubeie mi-au colorat norii.

mi-a trebuit o vreme să mă conving
că Tatăl ceresc m-a trimis în lume cu o zestre cerească,
dar și cu o cruce mult prea grea.

suferințe m-au călit în foc,
așa cum se călește potcoava murgului timp.

prin sită de lumină
am cernut să se separe pleava de semințele gândirii.
cu destin de Floare,
simt toamna și în exterior și în interior,
am început să mă veștejesc la picioarele soarelui.
reumatismul din oase și vertebre
este aidoma brumei așternută pe petale.
dar mai am timp să pregătesc metamorfoza morții mele
în lumină nemuritoare.