În ființa mea carnivoră
Diger
Pulpe și piept de sânge din Cer.

Și îi adaug
Din fibrele câmpului
Sferturi de fier
Pe care le frământ și le sudez
Amestecându-le în pântecul meu efemer.

Astfel,
Ființa mea consumă
Ceea în trup și de pe câmp
În ea își adună.

Pentru că este o creatură
Ce prin intuiție, prin atingere, prin uitare
Rostuiește distanțe ca pe adâncuri
Ce visează gânduri veleitare.

Ființa mea
Nu crește din carne și nu e îmbumbată.

Nici nu se înalță din umbre spre soare.

Ci se întinde prin ceruri
Ca niște vlăstare de viță-de-vie
Care, din rod de struguri zdrobiți,
Zăvorâte se întind din rănile
Cărnii care pe sfinți
Zvâcnește vie.