era o vreme cind inima mea încă mai dorea să audă de mine
ma întîlneam cu ea pe o bancă în parcul din spatele catedralei
eu o țineam de mănă tăcînd pînă se facea ora închiderii
la despartire o sarutam lung, îmi infundam limba în aorta ei
apoi ma intorceam acasa plin de sînge pe buze si fredonam Wagner
ajuns acasa ii spuneam mamei ca mi-e dor de clatite cu dulceata de visine
dar ea nu mi-a facut niciodata pentru ca eram prea gras
azi
sarutarile mele s-au terminat de mult
precum o punga de bomboane M & M
sau ca licuricii din borcanul de pe pervazul copilariei mele irosite
sunt tot gras, imi fac singur clatite, le maninc cu regret si ma cert cu Cehov
zimbesc cind platesc la Kaufland
in loc de rugaciune seara spun de trei ori Nevermore
joc o tabla cu Caron
apoi adorm sperind ca undeva o femeie de verde
va spune fara niciun motiv

DA !