poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-10-18 | |
Nu înțeleg
cum gândește norul de la apus, care îmi ascunde cometa ce trece pe cerul nopții târându-și coada de lumină în dreapta Luceafărului de seară, fără să știe că din cauza lui nu am să-i mai văd vreodată strălucirea ei cu care prin ceruri zvâcnește ca altceva! Cometa este steaua care și-a pierdut planetele și aleargă, despletindu-și prin cer stingerea spre a uita cât de mult rău i-a făcut întunericul pe care nu îl mai putea îndepărta. Îmi imaginez un altul ca mine ce își va dori să o privească și nu va putea pentru că un alt nor, altcândva, îi va acoperi acea parte de cer prin care cometa își risipea întinderea. Și, atunci, el se va fi întrebând, despre ce va fi gândit norul acela care i-a ascuns trecerea cometei pe care nu a văzut-o și nici nu o va mai vedea?!... Cometa răsărită dintr-un trecut pe care ar fi voit să îl privească cum trecea prin Cer și să-și împletească din trecerea ei un altceva despre el... Lumina pe care visa că o poate privi despletită din coada cometei ascunsă de norul căruia nu îi pasă că în seara aceea putea să fie privită... Dar, poate că mâine, când nu va fi nor, o va revedea! Prin întunericul serii cometa, înconjurată de întunecat decor, irepetabil undeva strălucea. Eu o să mi-o imaginez ca pe o codană brunetă, goală, care își risipește privirilor mele din păr lumina scăldându-și în cer ființa sa.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate