a bea cuvinte mă-nfăşor la gură,
posibilul sărut acolo-mi este
pe buze ţin stiloului neveste
de albului hârtia când se-ndură.

aduc pricini în haos să m-ateste
din ale stelelor pe cer montură
dar vorbe fără viaţă mă pierdură
în plânsul tot de a-mi aduce veste.

şi trăitor de-această cruntă vreme
mă-nstrăinez de-al timpului meleag
de cruce, mamă, luna să mă cheme.

şi de lumină-a fi în veac beteag
de neam hrănesc o rană şi blesteme
când pietre pe sub ape-s stând pe steag.