sorrryn, m-am îmbătat și ți-am văzut celulele moarte
și cum lăsai urne în aer care se umpleau cu chipuri
și miros de litieră neschimbată
ca un gargui hip hop pe muzică de bach

era o tratorria despre moarte avea un pardesiu
care confisca lumina
zău sorryn
își punea pantofii la ușă și picioarele fix la tine pe piept
că respirai doar în vis

mai trecea o mașină dintr-aia de adună gunoiul
și lua sacul tău cu vise
era băiatul ăla care învăța jucăriile de pluș
să șchioapete cînd merg
să nu pară atît de real

zău, sorryn
nu poți avea visele ca niște sîrme pe care stau păsările
fără să simtă toate vorbele alea de dragoste
care le trec prin picioare
că ar șchiopăta și ele în zbor

și în urnele lor
ne-am întîlni noi chipurile
în prima lecție de zbor