îmi apăr visul fragil ca un boboc,
vreau să înflorească să devină real,
cu rouă de stele umplu verde poloboc,
lăsându-mă purtată de măreț ideal.

cu figuri de pluș ca un copil mă joc,
pe toate le învăț să vorbească frumos,
pentru gerul psihotic le-am croit cojoc,
mă surprinde cu daruri soarele inimos.

mă înfrupt cu rodul dulce și zemos,
din livada credinței vastă minunată,
inventez pentru prieteni orizont faimos,
din iubirea cu lumini încununată.

infinită iubire am lumii să-i ofer,
nimănui nimic la schimb nu cer.