Să spele ploaia cornul de-a păcate
Pe sân de fată mi-oi găsi de-o perlă
La fel cum o cântare dă la mierlă
Și o întoarce-n cuiburi sidefate...

Blestem mă-ncearcă să mai stau în gherlă
Mă umflu ca prea ars de foc, din spate
Dogoarea doar cea blândă mă răzbate
Nu cea care mă lasă, jos, în șperlă.

Tu căi curate numai ține-n tură,
Căci nebunia lungă-i, pe condur,
Ți-o legăna cum altu-n rând te fură

Cum clară-o tâmpă porumbelul dur
Când grânele te-or sufoca pe gură
Nu-ți da suflarea lesne, la maur...