dragostea mea
dacă ai văzut vreodată vreo gară părăsită să știi că așa sunt și eu
aici n-au mai oprit demult trenuri și rugina de pe frunze a intrat în fier
aici e totul blocat în ruină și ploile trec prin pereții copți de amar
vagoanele rupte visează călători iar casele de marcat vînd bilete spre singurătate
dragostea mea

printre ierburile înalte crescute printre linii mișună licurici care sunt la concurență
cu stelele care se opresc în geamurile murdare și sparte
iar vîntul cîntă la o tablă deformată pe care scrie nu traversați
inima mea
aici nici porumbeii călători nu mai opresc măcar să se odihnească
doar ciorile care vînează șobolani

dacă închizi ochii, dragostea mea
poți vedea măreția de altădată tumultul graba celor care plecau în căutarea fericirii
locomotivele vesele și strălucitoare și sute de mii de bagaje în care își împachetau
cu grijă viața
liniile luminau ca niște neoane interminabile și era iubire pe peron și în vagoane
și era pisica gării pe care toată lumea o mîngîia și se oglindea în ochii ei blînzi
să le poarte noroc

dragostea mea
acum nici pisica nu mai e iar gara are inima sfîrtecată
din cînd în cînd vîntul mai ridică praful și citesc în el numele tău
iar pisica mi-a lăsat mie toate cele nouă vieți
ca să sufăr