Prietenă tâmplă, ești visătoare
Ce cauți noaptea prin crânguri?
Și mâini, atât de ușor curgătoare
De ce cădeți într-una pe gânduri?

O suflet, un zbor din tine s-a rupt
Și lacrima, neputându-l încape
A luat forma unui vas subțire de lut
Arcuindu-și silueta pe ape.

De aceea pentru o clipă răsar
Din bolta umbrită sfioasele stele
Și-n pânza acestui tainic altar
Împung parcă cu botul și ele.