În al mirării teatru joacă stele
Drept cuie-n crucea care-n slavă zace
Şi la sicriul gliilor cu pace
De haos deveninde infidele.

De-o vreme ploaia-n pielea noastră tace
Şi ruga sub genunchi de stă-n podele
E ca în toamnă vinul să ne spele
Şi-i firul Ariadnei tras de ace.

La gura sobei basmul de ne coase
E ca în frig al nostru lut să-l vând
Udând cu sânge carnea de pe oase.

Mai trece pe la poarta vieţii gând
Ce-a întrebare-n nopţi de om miroase
În taine vis ne-acoperă plângând.