Înconjurat de solzii reci ai nopții
ești străbătut de îndoială
ca și când
săgeata vrășmașului
neîndoielnic te-ar pătrunde.
Nu pregeți
să chemi zorile,
să dorești
liniștea. Noaptea te pătrunde cu spaimele ei.
Mintea
sedusă de teamă
țipă neștiutoare.
Ești prins în pânza de păianjen
ca un profan rătăcit pe străzi atee.
Fără să ști un duh blând te veghează.
Caută-l, el te cunoaște.
Ești din bucata de lut
plămadită cu mâinile lui.
Ii poți aduce aduce
ofrandă cuvântul.