vrei nu vrei furișate pe alei frunze mii și durdulii dau târcoale
pline poale de gutui șui-gălbui se răsfiră florile din clorofilă se scutură de petale țes covorul cel mai moale
vin în hore vrăbii mici ce pitici sunt mărăcinii din câmpii
iar miriștile de spice aurii se leapădă de satană o fontană străvezie
cu stropi dulci iviți din vie spiralează aerul
vântul trece fraierul își fură singur căciula
toamna-n voaluri largi fudula se strecoară-n nostalgii cu aluri de păpădii trec venere tinere într-o zi de vinere etalează
din pânzeturi pălării și moi fineturi
dedesubturi piepturi saltă mici sculpturi smulse din daltă și-mprejur furtuni de gânduri doar cocoare rânduri-rânduri zorite
se duc la bâlci unde oamenii dau brânci culeși parcă din zăbale zurgălăi și lanț de zale cu mantale înfoiate toamna-i bâlci și bâlci sunt toate