Plouând, o, ce lacustru de beţie
Scrisori mi te-amintesc, azi nefiindă
Aici, în dulcea casei mele tindă
Misive de pe unde-i lutul ţie.

Spre stele gândul doar e să se-ntindă
Că în privire norii fac pustie
Din cerul care raza n-o mai ştie,
În cuget port icoana ta de-oglindă.

Te văd în apa care-n vise curge
În tina toamnei sângerând precum
Şi iepele-mi cuvântului sunt murge.

De parc-aievea îmi păşeşti în drum
Şi pielea ta pe palmă mi se scurge
Te iscălesc pe foaie-n timp de-acum.