I-aproape gol pocalul vieții și pe fundul
Său a rămas otrava de jale și urât
Și, pentru că în mine am auzit pământul
Cerându-și împrumutul 'napoi, îl dau pe gât.
Când voi pleca din crâșmă în pragul înserării
Învins de cifra zero din nemilosul ceas
Au să-mi șteargă urma puhoaiele uitării
Și nu voi mai ajunge în patul meu acas'
Se va așterne pacea, de parcă niciodată
Eu n-am ciocnit cu alții la masă, fără rost
Și între plin și gol e o clipă suspendată
O lungă sorbitură; de parcă nici n-am fost;
De parcă în beția aceasta blestemată
Eu m-am băut pe mine cu sete, ca un prost...