poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-09-12 | | coliba din vălătuc are geamurile spre răsărit sticla lor se scurge lent, vălurind, distorsionează priveliștea sub straturile de la bază se ascund fotograme cu o fecioară degeaba întorci geamul invers, sperând să le dezvăluie prispa, unsă cu lut și balegă de cal, odihnește amiaza soarele se ridică peste acoperișul din stuf, cum ai da părul peste cap în spatele colibei îl așteaptă câinele tolănit dezlegat, lângă lanț rugina din frunze plămădește adii urmele de pași astupați de corcodușele căzute, putrezesc o adiere subțire desenează în aer silueta cu gropițe în obraji nălucile au demnitatea lor, se dizolvă iute în varul vechi al pereților doi ochi împăinjeniți percep lumina păstoasă ca pe un aluat dospit o frământă cu luare aminte și o întinde în straturi foitaj umple totul cu o lacrimă groasă, aproape solidă știe că nu ia venit vremea, la portița din nuiele apăru un cal înalt dar fără călăreț, prințul odată cu primii fulgi va fi plecarea pe tărâmurile de dincolo sub brazda colcăind de fotograme și clipe lapovița, semn că până și ploaia încărunțește coboară pe uliță ca un poștaș plictisit se oprește la fiecare poartă încercând să-și amintească ziua când a pus aici ultima scrisoare printre aceste rânduri înșirate pripit s-a scurs o epocă fecioara amintită este acum gata de împodobire fiindcă prințul ei nu a mai venit, s-a măritat cu un bărbat de pripas uite cum o conduce peste deal în carul cu boi!... ea, mândră, întinsă pe o scândură el pe lângă, cu biciul nefolosit calm, roagă bietele animale să tragă pe culmea dealului îi ajunge din urmă primul fulg fecioara surâde, știe că ia venit vremea, sărută mâna imaginară închide ochii așa, cum trăsese mai adineauri portița legând-o cu sârmă doar câinele își leapădă lenea, se scutură de purici, latră o singură dată, ham! și pornește în sensul opus se scufundă în răsărit ca într-un lan cu grâu înalt - de unde spice în noiembrie? bărbatul de pripas își continuă calea ca și cum nu ar ști că bătrâna lui din car s-a stins scenele astea neredate cumsecade lipsite de logică sau însemnătate vor rămâne suspendate o vreme de crengile ultimului copac până se va îndura vreo secure să doboare trunchiul în care s-au aciuat amintiri însingurate nu vei ști ce s-a mai întâmplat apoi... coliba probabil s-a scurs la vale cu geamurile ei cu tot și împăinjeniri inutile ai putea imagina că este vorba despre o bunică și o prispă a copilăriei sau locul unde iminent se va construi alt sat ca un strat de promisiuni pentru o lume vie nu ți-ar trece prin cap că pe aici va răscoli războiul brazdele sfințite de epoci de fotograme cu fecioare și feciori hoți de o sărutare șenilele primului tanc ajuns aici se încâlcesc în lanțul câinelui demult dezlegat trage o salvă și nimerește umbra turlei bisericii părăsite apare un călăreț fără cal, probabil prințul așteptat nedumerit își caută fecioara, prea târziu, desigur... povestea poate fi dusă mai departe, dar aproape că nu mai interesează pe nimeni, tu deja ai dat pagina cum ai da un biscuit de sufletul fostei adieri aș semna acum, dar secure fiind, știu doar scrijeli adânc, foarte adânc, până în măduva sevelor și în tăria de diamant a unei lacrimi cărunte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate