atâtea morminte, au rupt din pământ!

toamna asta ar trebui
să purtăm veșminte de doliu
și-n inimă colțuri,
prin câte unul să ne ascundem;
păsările să își amâne plecarea,
sa ne reculegem împreună,
ascultând urletul lupilor.
așa ar trebui, după o vară în care
peste lume a pârjolit nepăsarea.

toamna asta ar trebui să plantăm măslini,
să punem în clocitoare ouă de porumbei,
hrană pentru suflet s-avem.

toamna asta ar trebui să ne rugăm,
fiecare la dumnezeul său,
să stea de vorbă cu dumnezeul celuilalt,
să încetăm să mai rupem pământul în fâșii.