din lacrima iertării se nasc zorii,
să-mi râdă în față soarele iubit,
la margine de cer să alung norii,
spre înseninare mă îndrept grăbit.

la braț cu amintirile prea dulci,
să plutesc ca fluturii pe rouă,
bucurii de seamă să cumpăr la bâlci,
icoane cu chip de dragoste nouă.

vino cu mine în raiul neînvins,
de vulgarități și negre dorințe,
o lume mirabilă avem de cuprins,
în focul iubirii să ardă căințe.

simt cum se coace în noi veșnicia,
în chip frățesc împărțim dărnicia.