mă privesc în oglindă și câteodată
îmi imaginez că trupul meu e o portocală
pe care o descojesc cu un cuțit

și-mi vine să mă desprind de cărnuri
bucată cu bucată

și să-mi lipesc de oase, cu propriile săruturi
bucată cu bucată

carne de pui inocenți, să nu uit ce e iubirea
umeri albi din două lebede care-și pleacă ciocurile
șuncă de porc - asta nu i-ar plăcea mamei
doar cât să supraviețuiesc în bucurești, mamă
și carne de balenă cântătoare
să pot speria omenirea
cu tristețea mea
să-i fac să-și sune copiii
și să ofere flori când nu e sărbătoare
am uitat. mai vreau și un halou de lumină
de la un tren care vine din spate
pe care-l voi opri cu un singur deget
și aș prefera să bată-n mine
o singură inimă
de cerșetor care odată era poet

aș fi perfectă
ca în filmul cu o fată, May
care își dorea iubirea perfectă
în corpul perfect
așa că și-a cusut cu ață iubitul desăvârșit

uite că deja m-am îndrăgostit