deseori zorii se nasc din săruturi,
varsă sclipiri în odăi primenite,
visuri își iau zborul din albe așternuturi,
rupând lanțul nopții nedormite.

zorii se primenesc în proaspătă rouă,
suspinele dulci se îmbălsămează,
inima așteaptă cu iubire să plouă,
să uite cumva de durere și groază.

dar cresc bălării în marea ignoranță
și cântecele plâng pe portative,
totuși lumina naște o speranță,
să capete noimă trăirile tardive.

zorii mei alungă neguri bolnăvicioase,
ca o mare de iubire cu valuri spumoase.