dacă întind iubirea pe asfalturi tu ai doar opțiunea să zbori
ca să nu fii a mea să iei ochii mei să plutești
ca un gînd cînd se așază pe alt gînd și zboară mai departe
despre evoluția insulelor probabil s-a mai scris

nu s-a scris depre o ață albă trecută prin ac și care coase lumea
împrejurul tău să ai rochie din zîmbete de lebădă
nu s-a scris că aș putea să-ți închei șireturile și să zbori
că refuz trei gogoși pînă vine una care seamănă cu cîinele tău din copilărie

lumina dacă ar vorbi cu lumina ar fi la fel ca întunericul vorbind singur
ca mine cu picioarele în bălți cu speranța că strivesc luna