pe spinalul meu cîntă umbrele celor care vin din univers
și nu au loc de aterizare
tu faci doi pași, te întorci ca și cum o vată de zahăr ți-ar hrăni umbra
alles klar, știi că pe stradă a trecut un îndrăgostit și faci șotronul pe urmele pașilor lui

și pe metamorfoza mea umblă o ciupercă d-aia rea
zice că așa cum vedem noi lumina
vede și un orb pașii lui panait istrati dansînd step într-o baltă

avem baza în carbon, în ruj și în silicon, deja o inteligență artificială s-a sinucis
că nu mai poți explica frumusețea nici unei flori
nici vîntului care împrăștie cenușa bunicului pe nori

să stai cu picioarele în apă să prindă experiență cu tine
ca atunci cînd mergi pe dragoste să se laude că ea te-a învățat

pe spinalul meu umblă o pisică neagră cu un xilofon în loc de mustăți
și sunt sigur că îmi vei face dulceață din trandafirul negru din dansul macabru
îmi vei servi un absint și eu voi sări de la trambulină

din mine în mine pînă te voi desena zîmbind
pînă și pisicile vor avea pensule în loc de gheare.