poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-25 | |
Calea de mirean te-așteaptă
Să mai sari o altă treaptă Clopotarii bat, în uliți Când, prin tine, trec cinci suliți Ce mai ții, la tine-n sare E o lacrimă de mare... Nu ascunde, nu-ți piti Te-or descoperi copii Căci ai gânduri pământii... Când te-apropii de faleză Pescăruși îți stau prin freză E frumoasă? Nepaleză? E Buddhistă sau creștină Din lumini, nu-mi iau chinină Cu trei aripi să te-atingă Să te ningă, nu te ningă Doi bondari cu-aripa! frigă O micuță te tot strigă: De-ar mai ninge într-un an... Zac scrisorile-n maidan Înc-un an... Mi-e încă-un an Către Zâna Zorilor, Eu mi-s dar, Floriilor, Ți-s iertări, Mariilor, Stau Biserici, clopotele Se aud prin zgomotele În atâtea bolte, unde Stă Iisus și oi, mă tunde Că Maria nu-i niciunde. Cu un glas, de-i ca mătasea Își închide-n Raiuri, casa Diavoli, îngeri, Rai și Iad Mă descopăr, mă acopăr Taina Lui nu I-o descopăr C-am găsit-O-n rugăciune! Casa mea, reuniune Căci nu știu, să nu te supăr Cu o frunză de ienupăr Rugăciunea îmi vorbește Maica ceartă, îmi grăiește Să mă stâmpăr, să plec iute Unde ciutele sunt multe Stau sub cruce, zac în haine Mult prea mari, prea aspră-n taine. Pe maidane, unde-n brad Șade acul bradului. Cui să spun eu, Radului. Malului și fagului Lui Mălin și lui Ion Ioane cresc, Iordanelor De la Nord, de la Arad Sau mai jos, de-n mare cad Cui să spun eu, magului Rugăciunii (fagului) Să m-ascundă pe sub mare Unde glezna-mi stă, și-n sare. Alta gleznă - nu își are Zac în mare, stau în mare Mai frumoasă, mai păgână, Spune-mi tu și nu te-îngână Decât straiele de vară. Ce-au rămas - să mă răsară, Să m-ascundă, azi, în seară, Unde marea este rară Unde marea mi-e păpară Este rană, este rară... De stejari bătrâni și-o ceară. Să mă-nghită, să mă spună Că sunt tristă, că-s nebună Părul meu mătase tristă Și cu lacrima-n batistă Sunt o Cristă, nu `îs Cristă. Țin păcatele-n batistă... Că nu-s multe... ”Când îmi vii?” Eu mor, mă lasă, Să fiu răni, sălbăticoasă, Să îți cresc pădurii casă Unde mânătărci se lasă Căci, am glezna prea frumoasă... Sunt în zob, lacrimile Toate patru, patimile În pieptar, cinci pietrile Și albastre, dragostele Ale mele, ale mele De-s pingele, nu-s pingele. Sunt trei cai, de m-au călcat Căci mă calcă șurile Murele, pădurile Unde-ncep cred malurile. Călăreții au plecat Din zăpadă, m-am sculat Glezna-n miere s-a uitat Ce șoptesc nodurile Și cu gura, armurile De ascultă lanțurile Lanțuri cadă, dorul lasă Sunt lăsată,-îs-o crăiasă Mamă, poarta, jos, și-o lasă. Căci intră pețit, în casă: Nu mă lasă... Mamă, lasă... Unde-s oasă? Trupul `mieu Nestemate-n părul greu Tinereții nu-i las greu Sunt alămuri, trupul `mieu Și mă duc pădurile Unde-încep (armurile). Să văd toate lanțurile Zacă-n oase toți sihaștrii Te iubesc, din ochi albaștri Să mă bleastăm, în zadar? Dacă-n lume nu-mi las zar, Să te-alung? Puțin, măcar? Să îți dau un braț în dar? Doar un zar... Un aspru dar... De n-aș suferi măcar...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate