și totuși cum se face că eu sunt singur și nu e umbră
de tine în mine, cum se face că am o gogoașă în loc de creier
și prin gaura ei trece toată dragostea din lume numai tu nu

și cum se face că n-am pantofi să-i lustruiesc și atunci desenez urme de pași prin casă
să nu par atît de singur și îi întorc lumina becului să îl vadă fluturii
să nu mai stea pe tavan ca un dumnezeu pentru atei

era serialul acela, cosmos, dar mă întreb cum e cosmosul pentru pigmei
că dacă e mai mic poate există vreo șansă să mor cîteva mii de ani de cultură
să îmi crească unghiile pînă la tine

să fiu pletos înaintea morții mele, ea cheală
să ascult doar fața întunecată a lumii și să dorm în abisul provocat de lipsa ta
să mă uit în ochii țînțarilor și să-l mănînc pe cel care minte că nu te-a văzut

draga mea, toate deșerturile din lume nu au nisip să măsoare un minut de dragoste
în inima mea

carl sagan explica logic și cu formule venirea ta