Din umbrele umbrelor care îmi cresc
De-a lungul zilelor în care-mi trăiesc,
Asemenea răsăritului, toate mi se prefac
Aripi învăluite în glob de timp universal.

Diferențierea firii lor constă în lumina
Luminii și a infinitului ei din cuprins.
În închipuirea încarnării ruinei
Unde înserând s-au întins.

Datorită ei, ca devenire și ca întâmplare,
Îmi adaug fiece nesfârșire din care
Descopăr de-a lungul trecerii
Îmbrățișarea care cuprinde
Nesfârșirea întregului
În care întruparea
Mea mă ascunde.

Umbra încolonată.
Obeliscul ei și portalul...

Sculptată, tatuată cu desene și forme
Devine viitorul trecutului adăugat
Cărnii încarnate din umbrele
Umbrelor necunoscute din
Interiorul îmbumbiat.