incendiez butoaie cu sorbire
din piept îmi iese duh de prin ţigară
e frunză-n vânt, e-aproape toamnă-afară
şi tu îmi vii la piept cu sân subţire.

e caldul încă-n vipii Niagară
şi tu renunţi la blânda mea iubire
mai aprigă o alta să-ţi înşire
toţi îngerii ce-n aer strâmt strigară.

nu ai cuvânt să-mi fie vorbă multă
mistere doar şi leneşul mormânt
la graiul veşniciei ce ascultă.

pe tot ce-mi este mie-n trai mai sfânt
îţi jur, cu nemurirea catapultă -
de-auzi la asta fi-ţi-oi nepământ.